continuare

Trebuia să îşi dea seama şi cum să facă asta. Îi trebuia un plan...Urcă scara spre mansardă alergând. Trebuia sa rezolve totul cât mai repede cu putinţă altfel o lua razna. Ştia că acolo, la mansardă urcase cufăraşul în care îşi adunase toate amintirile ei.Un cufăr de care o legau multe amintiri.Nu îşi permitea acum să se gandească la ele. Acolo, unde va merge va avea timp să se gândească. Până atunci avea multă treabă.Totul trebuia făcut în linişte.Matei nu trebuia să afle nimic. Dăca îi va spune ceva," domnul rezolvă tot " ar fi găsit iar soluţii la probleme şi ar fi întors-o din drum.Nu! asta nu acum! Nu din nou! Nu îi va mai permite să fie iar " domnul rezolvă tot". De data asta era problema ei şi numai a ei. Deschise cufărul şi căută în el mica agendă în care avea numere de telefoane mai vechi.
-Doamne, poate nu şi-au schimbat numerele între timp....Ah...uite agenda! Bun, o probelmă rezolvată! Acum continuarea. Unde naiba am scris numerele alea....? Gata!! Le-am găsit!! Dă Doamne.....
Alergă spre pervazul geamului de la mansardă, se aşeză pe margine şi cu mâna tremurândă, şi ochii aţintiţi pe fereastră formă numărul...Începu să sune...O dată...de două ori..de trei ori...
- Alo, Traian? Bună, Maria la telefon.
- Buna,Maria... Nu te supăra că întreb, dar care Maria? Cunosc mai multe şi nu aş vrea să vă încurc, îi raspunse vesela,vocea de la celălalt capăt al apelului.
- Scuze...greşeala mea...Nu m-am prezentat cum trebuie. Eliade Maria mă numesc...sper să îţi mai aduci aminte de mine...Am fost colegi de liceu...
-Maria....Maria...Maria...Eliade...
Omul de la capătul celălalt al apelului încerca să îşi amintească ceva.
- Ah....Gata! Mi-am amintit!!! Maia îţi spuneam noi în clasă!
- Da, aşa este!, îi răspunse zâmbind în sinea ei.
- Cred că aşa ar fi trebuit să mă recomand, ţi-ai fi amintit mai uşor de mine.
- Ce faci Maia? Cum o mai duci?
- Nu aşa bine Traian, îi răspunse tristă.
- Ştiam că ai divorţat, dar să îţi meargă aşa rău, nu mă gandeam. Îmi pare rău să aud asta Maia... Sicer, îmi pare rău...
- Traian, fiecare dormim aşa cum ne aşternem...Mi-am facut-o cu mâna mea. Acum trebuie sa Încerc să repar ce mai pot repara.De aceea te-am sunat. Am nevoie de ajutorul tău, te rog.
- Maia, am fost cei mai buni prieteni in liceu. Şi tu m-ai ajutat, atunci cu ceva...îţi aduci aminte? Dacă nu erai tu atunci să mă susţi, clacam. Dacă nu erai tu, acum nu mai existam...Aşa că, spune-mi, cu ce te pot ajuta?
- Traian...îmi este greu să îţi spun...dar am nevoie de bani...Trebuie să o iau de la capăt şi am nevoie de bani...Aşa că mă văd nevoită să vând casa părintească. Mă poţi ajuta să o vând? Poate reuşim să o dăm la un preţ bun,încât să mă pot descurca să o iau de la capăt...